Scurtă confesiune despre realitățile de astăzi

Știți care a fost și rămâne cea mai mare frică pe care o am de fiecare dată când deschid o pagină goală în încercarea de a scrie ceva nou? La drept vorbind, am evitat de multe ori să găsesc răspunsul la această întrebare în subconștientul meu. Astăzi am fost nevoită să spun lucrurilor pe nume, fără să mai pot fugi din calea adevărului. Așadar…?

Adevărul este că nu-mi puteam permite jena de a împărtăși cu cineva o pagină care nu a fost înnoită de luni de zile. O pagină care parcă, parcă prinsese puterea de a-și lua zborul și brusc a căzut la pământ din nou. Este acesta un motiv de jenă sau o alarmă care să-mi amintească de traseul de pe care am derapat? Nu știu dacă am răspunsul la această întrebare – cel puțin nu astăzi.

Aș vrea să pot susține că perioada mea de impas în calitate de blogger a luat sfârșit, însă lucrul acesta nu este adevărat. Ar fi mai corect să susțin că drumul meu în acest domeniu se află în fața unei provocări, iar dacă voi eșua în fața acesteia, s-ar putea să nu mai urmez această cale vreodată. Voi v-ați aflat vreodată în fața unui asemenea predicament? Sunt sigură că răspunsul multora este da.

Eu sunt la această răscruce de drumuri pentru că am luat o decizie pe care nu eram gata să mi-o asum la acel moment. Dar pentru că decizia a fost luată, trebuia să mă adaptez noilor circumstanțe și să supraviețuiesc într-o lume completamente nouă pentru mine. Timpul meu liber a devenit tot mai puțin, pentru că laitmotivul primordial al noii mele vieți era stabilitatea financiară. Indiferent de visele pe care le aveam, de planurile și ideile pe care le construiam în mintea mea, mereu exista ceva mai important un fel de ecosistem al suferinței interioare: pentru ca să poți crea, trebuia mai întâi să ai un trai decent, iar pentru asta este nevoie de bani, iar pentru ca să faci bani, trebuia să sacrifici din timpul pentru a crea. Acest cer vicios poate continua la nesfârșit. Și atunci de ce alegem să fim pasagerii acestui tren care parcă ar merge în cerc?

Aș vrea să vă pot răspunde acum la această întrebare, dar nu știu ce v-aș putea spune. Cert este că uneori, aflându-ne la o răscruce de drumuri, trebuie să găsim puterea de a alege drumul pe care vom putea lupta pentru a păstra din micile lucruri care ne fericiți. Și chiar dacă uneori acest lucru pare imposibil, trebuie să găsim o soluție care să ține acea flacără a creativității în viața noastră (fie că asta înseamnă să scriem, să dezvoltăm algoritmi sau să contribuim la inovațiile tehnologice, fie că vorbim despre orice altceva care pentru voi înseamnă creație). Dacă vom eșua să găsim calea care să ne permită să păstrăm sau să revenim la ceea ce ne face fericiți, vom eșua să trăim din plin, vom eșua să fim împliniți cu alegerile pe care le-am făcut.  

Sper că anul acesta voi reuși să readuc în viața mea plăcerea de a scrie, că timpul va fi de partea mea și că inspirația nu mă va da de gol. Sper că anul acesta voi reuși să-mi regăsesc vocea de altă, iar sper că în această călătorie nu voi fi singură.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *